Poporul român este depozitarul unor valoroase tradiţii de recoltare şi utilizare în scopuri medicinale sau textile a numeroase plante. Cunoaşterea şi valorificarea acestui patrimoniu sînt o adevărată comoară care se transmite din generaţie în generaţie, sau dacă nu se poate, se poate prelua din memoria colectivă. În ultimă instanţă, aceste tradiţii pot fi reînviate din buchea cărţii, cu condiţia ca cineva să le fi strîns cu grijă şi cu dragoste să le fi redactat. Din fericire, asemenea colecţionari au scris, pentru ca noi să putem duce tradiţia mai departe.
Pentru obţinerea culorii galbene drobiţa se culege cînd este înflorită şi se usucă la umbră. De asemenea, această culoare mai poate fi obţinută şi din frunze de măr pădureţ, care trebuie culese în cursul lunii iulie şi uscate la soare, la care se adaugă în proporţie de o treime sovîrf înflorit.
Şi urzica este bună. Se iau de la aceasta frunzele şi se fierb în apă.
Şi urzica este bună. Se iau de la aceasta frunzele şi se fierb în apă.
Dacă dorim galben deschis, îl putem obţine din tulpinile şi frunzele de asmăţui, din scoarţă de carpen, din lemnul, coaja, lăstarii, florile şi fructele de corn, din gălbinare de primăvară, dediţei galbeni, sau din rădăcinile şi rizomii de stînjenel galben, care este o plantă acvatică. Pentru obţinerea culorii roşii cele mai îndemînă sînt frunzele şi florile de măr pădureţ uscate la umbră. Acestea se sfărîmă în mînă, se fierb şi se lasă în vas, la căldură, trei zile. Vara trebuie scoase rădăcinile de roibă, uscate, iar apoi fierte în borş, pentru obţinerea unei frumoase nuanţe de roşu aprins. Dacă dorim roz, se pune jumătate din cantitatea de roibă în aceeaşi cantitate de borş cald, cu piatră acră pisată. Firele se lasă în soluţia obţinută trei zile.
Albastrul se obţine din viorele, fără tulpină. O mare cantitate de flori trebuie fiartă în apă. Se mai întrebuinţează albăstrele, cînepa codrului, iarbă-mare, iarba-şarpelui – doar florile în soluţie de bicarbonat, lobodă – doar seminţele pisate şi tulpinile.
Pentru verde utile sînt dobriţa, frunzele verzi de nuc combinate cu fîşii de coajă de arin, ochiul boului vînăt şi tulpinile şi inflorescenţa de laptele cîinelui.
Albastrul se obţine din viorele, fără tulpină. O mare cantitate de flori trebuie fiartă în apă. Se mai întrebuinţează albăstrele, cînepa codrului, iarbă-mare, iarba-şarpelui – doar florile în soluţie de bicarbonat, lobodă – doar seminţele pisate şi tulpinile.
Pentru verde utile sînt dobriţa, frunzele verzi de nuc combinate cu fîşii de coajă de arin, ochiul boului vînăt şi tulpinile şi inflorescenţa de laptele cîinelui.
Pentru obţinerea negrului binecunoscut este arinul negru, de la care se iau coajaşi fructele. Acestea se culeg în luna august, cînd încep să se coacă, şi se fierb trei ore. Sînt folosite şi cojile verzi de nuci sau coji uscate de nucă şi piatră acră. Fructele de boz trebuie culese bine coapte. În lipsa lor merge şi arţarul, paltinul, cătina – ramurile tinere şi coaja tulpinii, cătuşnica sau iarba-mîţei.Pentru maro, frasinul, nufăr alb – rizomii, porumbarul şi drăgaica au fost folosite de-a lungul timpului.
Culesul plantelor se face dimineaţa, înainte de răsăritul soarelui. Cei care culeg trebuie să poarte haine curate. Zilele cele mai prielnice pentru cules sînt Rusaliile şi Sf. Gheorghe.
Plantele care cresc din belşug şi sînt culese la noi sînt: ghiocei, viorele, tămîioarele (violetele), mărgăritărele, brebenei, căldăruşele, găinuşa, pupezele, brînduşa, cicoarea, sulfina, menta şi o mulţime de alte ierburi din care gospodinele cunosc calapărul, macul sălbatic, floarea moşei, coada şoricelului, barba caprei, păpădie, pir, troscot, părul porcului, păiuş, sunătoare, iarbă lată, ruien, scaunu cucului, seceroi, iarba creaţă, trifoi, visdei, papură, costree, stînjeni, ştir, lobodă, pălămidă, iarbă roşie, foamete, nalbă, stropan, potval, corneci,
turiţă, lauri, caftalan, scăeţi, ştevie, pur, zburătoare, tăietoare, scrîntitoare, strugurei, feregă, bozi, rodul pămîntului, urejniţă, cuişoare sălbatice, buruiana bubei, cucută, pelin, pelin negru, peliniţă, matacină, sporiş, mătură, popalnic, dragavei, măcriş, ţîţa oii, coada vacii, puturoase, ceapa ciorii, calcie, rogoz, torteţ, osul iepurelui, iarba lui tatin (spînz), platagină, matrice, bujor sălbatic, curcubeţea, brii, nu mă uita, roman, romaniţă, măzărichie, măsălariţă, mătrăgună, ruşinea fetei, urzicuţă, muşeţel, sovîrf, busuiocul calului, nufăr, volbură (rochiţa păsăricii), hamei, pătrunjel cîinesc, urzică, urzică moartă, ţintaură şi altele.
Postări
