joi, 18 noiembrie 2010

Stejari

O imagine pe care o visez din copilarie. Mi se pare atit de familiara. Drumul cu stejari. Sint imagini cu care m-am nascut, pe care le presimt dintotdeauna.

Aici sint stejari pe un drum intre doua sate din Calarasi. Geniul nu este decit rareori de notorietate publica si nici frumusetea sublima nu prea apare pe marile ecrane. Cum isi petrec ei iernile geroase de atitia ani? Cum infrunta viscolul, in singuratate? Cum sint primavara plini de frunzulite, in plina campie?

Daca nu ai fost in China, cum de ai in casa lucruri facute in China?

Astazi la meditatii i-am predat fetitei de 9 ani cu care fac engleza verbul to make. Ca exemplu al folosirii formei de trecut, i-am aratat citeva etichete pe care scria Made in... Am descoperit impreuna ca foarfeca ei era made in China. Fetita a facut ochii mari: "dar eu n-am fost niciodata in China!" S-a mai gindit putin si mi-a zis ca nici parintii ei n-au fost in China. Eu eram cam amutita si savuram clipa, dar ei poate i-am parut sceptica, pentru ca a stat si a analizat cine ar fi putut sa fi fost in China si m-a asigurat ca nimeni din familia ei n-a fost in China. Dupa ce i-am aratat ca pe eticheta bluzei ei scria "made in Tunisia", s-a gindit si si-a dat seama ca nici in Tunisia nu fusese si nici macar vreo ruda indepartata nu avea cum sa i-o aduca de acolo.
Poate vi se pare normal sa ii fi explicat cum sta treaba cu fabricatia, dar eu ma gindeam la ce frumos ar fi sa avem lucruri made in China sau Cambodgia pentru ca am batut drumurile de acolo si ni le-a vindut vreun mester sau negustor.

marți, 19 octombrie 2010

Prajiturile cu glazura si dinamica lor

Cu cit ti se pare mai corect ca proportia intre glazura eclerului si corpul sau bufant umplut cu crema sa tinda la zero, cu atit inseamna ca ai inaintat in virsta. Pe vremuri alegeam eclerurile de pe care glazura se prelingea si le rontaiam in asa fel incit sa maninc cit mai mult capac si cit mai putina gogoasa. De altfel nici la prajitura mille feuilles nu am inteles necesitatea etajelor inferioare de coca si crema galbena. Alegeam tavanul de glazura alba si abandonam o storcitura de straturi nedulci. (si acum fac la fel, si e cert ca inaintez in virsta, deci teoria nu se verifica)

Cred ca proportia dintre glazura si restul este si un indicator de rafinament. La eclerurile din Franta nu se intilneste niciodata o glazura debordanta, ci doar una silfidica, care nici nu acopera complet capacul eclerului, dar de cea mai buna calitate. Americanii isi betoneaza prajiturile cu cantitati enorme de glazura. Poate ca franezii sint mai inaintati in virsta, iar americanii se afla in copilaria gusturilor.

De fapt e vorba de proportia de placere in masa vietii, sau cea de sublim in obisnuit? Cine intelege glazura, intelege si bunul gust, si echilibrul.

miercuri, 8 septembrie 2010

Je reviens

De cand n-am mai scris am avut multe idei si emotii, dar n-am putut sa spun nimic.
In padure era lumina tare filtrata prin coroanele fagilor si liniste de septembrie. Fiecare firicel de praf si pinza de paianjen sclipea in contre-jour. Si atunci mi-am dat seama ca frumusetea este geniu si frumusetea este padurea. Din cauza ca la posta au un calendar Nivea pe care scrie sub surisurile pline de dinti ale unor femei curate ~frumusetea este incredere~. De obicei, eu toamna revin la mondenitate, asa ca voi scire mai des.

joi, 3 iunie 2010

Noţiunea de copil

De Ziua copilului, Google şi-a lipit o etichetă festivă, aşa cum face la zile aniversare, comemorative sau mondiale. Dacă cineva se poate lăuda că a recunoscut imediat semnificaţia vreunui simbol google fără să se documenteze sau să citească legenda etichetei, îi dau un ban, căci eu nu am înţeles niciodată exclusiv vizual despre ce era vorba. Uneori ziua nu avea nici o semnificaţie pentru mine, alteori pur şi simplu nu făceam legătura între desen şi eveniment.
Aşa cum sa întîmplat şi cu desenul afişat pentru 1 Iunie. Cînd am dat cu ochii de el, am crezut că e vorba de Ziua mondială a desenului animat polonez. Iată descrierea sintetică a desenului compus din panouri juxtapuse, de la stînga la dreapta: în panoul 1 un copil se trezeşte în patul său îngust din dormitor şi se întinde cu braţele în sus ca în figurile din manualul de limba rusă, în panoul 2 copilul se spală pe dinţi, în panoul 3 se îmbracă, în panoul 4 acelaşi copil, care este un băieţel cu figură îmbătrînită, ia micul dejun, după care în panoul 5 o zbugheşte pe uşă afară din apartamentul cu aspect generic, dar vag reminiscent de manualul de limba engleză din anii 1980.
Ce este copilul, deci? Să trecem peste faptul că e de sex masculin. M-a amuzat această etichetă, tocmai prin stilul clasic demodat şi prin surprinderea acestei simplităţi a copilului, care ascunde o mare dificultate de a defini noţiunea. Definiţia copilului rămîne eluzivă. Ce diferenţe se văd aici intre copil şi adult? Ce defineşte un copil, care este sigla sau abrevierea unui copil? Sau poate cei care au desenat s-au gîndit la viaţa văzută din perspectiva părinţilor, care nu percep decît ritualul zilnic petrecut în casă, constînd din gesturile spălării pe dinţi , îmbrăcatului, măncatului, culcatului şi sculatului, ceea ce aparţine copilului petrecîndu-se în exteriorul acestei scheme şi rămînîndu-le necunoscut.
Totuşi, copiii contemporani nu prea o mai zbughesc pe uşă. Tot acest aspect vetust al desenului pare să se potrivească mai curînd aniversării a 100 de ani de la copil. Dar totusi, ce inseamna copil?

miercuri, 12 mai 2010

Ursuletul de plus


Animalutele de plus, chiar murdare, chiar aruncate pe un drum de tara impreuna cu sticle si cauciucuri arse, chiar pisate de catelusii orfani care se zbenguie cu ele in lipsa de mama, chiar cu burtile sfisiate si blanitele roase, isi pastreaza dragalasenia si inocenta, luminitele din ochi si surisul sugubat. Vai de capul lor. In schimb, papusile de la margine de drum si din curtea din spate plina de vechituri arata ca niste babe nebune, fardate violent si imbracate in rochite cu fundite.

miercuri, 6 ianuarie 2010

Patinaj artistic

La competiţiile de patinaj artistic se dau probele de individual feminin, individual masculin, perechi şi dans-perechi. Cînd te duci la agenţia de turism te întreabă agenta dacă eşti cuplu fără copii sau cu copii, dar cel mai adesea daca esti un grup sau cîte persoane călătoresc. Impresiile de voiaj variază în funcţie de numărul de persoane la bord şi cel al copiilor ataşaţi la cuplu. De ce nu se pot prezenta şi cupluri de doi băieţi la proba de perechi la patinaj, sau, la proba de dans, cupluri cu doi copii sau, la individual masculin, tată şi fiu individualişti?
Care este cutuma patinajului artistic care proscrie perechile de fete la proba de perechi figuri sau la cea de dans? Şi o ultimă întrebare, e voie ca fata, mult mai înaltă, să îl ridice pe băiat la proba de perechi cînd el trebuie să facă un dublu Lutz?