joi, 9 iunie 2011

Păsările

Oare dinozaurii aveau etică?
Mîncau doar cît le trebuia, sau nu căutau decît să se îndoape toată ziua? Aveau și
momente de relaxare sau de contemplare, în afară de căutarea de mîncare?

Mă uit la porumbei în Cișmigiu și sînt impresionată, cu gura cascată. O altă formă de viață, atît de aproape de noi. Se desfășoară activități, au loc zboruri, între pomi e o junglă măreață, plină de fâlfâit și țipete în limbi necunoscute. Sunt destul de fioroși, dar și exotici. Sunt dinozauri doar. Îmi dau uimirea pe care mi-au dat-o fluturii tropicali din serele imperiale vieneze. Porumbeilor nu le e rușine să vină și să mănînce de pe jos. Nu se tem de microbi sau de disprețul trecătorilor. Oare le place meniul? Sfărîmături de pateu cu brînză, scuturate din punga de hîrtie.

Pormbeii își mișcă greu trupurile dolofane, la sol. Au piciorușe, dar n-au mîini. Sunt de fapt monstruoși. Au făcut un sacrificiu pentru zbor. Se bâltâcâie de pe o parte pe alta, au cap, ochi, gură, picioare, dar vai, restul este doar aripă, nu pot pipăi nimic. Li s-a spus în ziua creației probabil: veți putea zbura, veți scăpa de urmăritori, de inundații, veți ajunge unde veți vrea voi, veți vedea lumea de sus, nu veți fi nevoiți să construiți drumuri sau să urmați trasee constrângătoare, dar în schimb veți plăti cu mâinile. Veți fi formați din aripi și ampenaj, corpul vă va fi un fuselaj. Acceptați?
Cine știe ce au răspuns. Or fi zis da unii, alții s-or fi opus...cu timpul s-a uitat.