Prajiturile cu glazura si dinamica lor

Cu cit ti se pare mai corect ca proportia intre glazura eclerului si corpul sau bufant umplut cu crema sa tinda la zero, cu atit inseamna ca ai inaintat in virsta. Pe vremuri alegeam eclerurile de pe care glazura se prelingea si le rontaiam in asa fel incit sa maninc cit mai mult capac si cit mai putina gogoasa. De altfel nici la prajitura mille feuilles nu am inteles necesitatea etajelor inferioare de coca si crema galbena. Alegeam tavanul de glazura alba si abandonam o storcitura de straturi nedulci. (si acum fac la fel, si e cert ca inaintez in virsta, deci teoria nu se verifica)

Cred ca proportia dintre glazura si restul este si un indicator de rafinament. La eclerurile din Franta nu se intilneste niciodata o glazura debordanta, ci doar una silfidica, care nici nu acopera complet capacul eclerului, dar de cea mai buna calitate. Americanii isi betoneaza prajiturile cu cantitati enorme de glazura. Poate ca franezii sint mai inaintati in virsta, iar americanii se afla in copilaria gusturilor.

De fapt e vorba de proportia de placere in masa vietii, sau cea de sublim in obisnuit? Cine intelege glazura, intelege si bunul gust, si echilibrul.