O imagine pe care o visez din copilarie. Mi se pare atit de familiara. Drumul cu stejari. Sint imagini cu care m-am nascut, pe care le presimt dintotdeauna.
Aici sint stejari pe un drum intre doua sate din Calarasi. Geniul nu este decit rareori de notorietate publica si nici frumusetea sublima nu prea apare pe marile ecrane. Cum isi petrec ei iernile geroase de atitia ani? Cum infrunta viscolul, in singuratate? Cum sint primavara plini de frunzulite, in plina campie?
Astazi la meditatii i-am predat fetitei de 9 ani cu care fac engleza verbul to make. Ca exemplu al folosirii formei de trecut, i-am aratat citeva etichete pe care scria Made in... Am descoperit impreuna ca foarfeca ei era made in China. Fetita a facut ochii mari: "dar eu n-am fost niciodata in China!" S-a mai gindit putin si mi-a zis ca nici parintii ei n-au fost in China. Eu eram cam amutita si savuram clipa, dar ei poate i-am parut sceptica, pentru ca a stat si a analizat cine ar fi putut sa fi fost in China si m-a asigurat ca nimeni din familia ei n-a fost in China. Dupa ce i-am aratat ca pe eticheta bluzei ei scria "made in Tunisia", s-a gindit si si-a dat seama ca nici in Tunisia nu fusese si nici macar vreo ruda indepartata nu avea cum sa i-o aduca de acolo. Poate vi se pare normal sa ii fi explicat cum sta treaba cu fabricatia, dar eu ma gindeam la ce frumos ar fi sa avem lucruri made in China sau Cambodgia pentru ca am batut drumurile de acolo si ni le-a vindut vreun mester sau negustor.
For all the ills that men endure Thasian is a certain cure; For any head or stomach ache, Thasian wine I always take, And think it as I home am reeling A present from the god of healing.
***
“You are old, father William”, the young man said, “And your hair has become very white; And yet you incessantly stand on your head- Do you think, at your age, it is right?”
“In my youth”, father William replied to his son, “I feared it might injure the brain; But now that I’m perfectly sure I have none, Why, I do it again and again”.