Am cunoscut nişte oameni frumoşi,
aveau culori lucitoare
şi levitau la 10 centimetri de sol.
Pe cap le sclipeau diademe
din fulgi perfecţi de zăpadă,
în mâinile roşii de ger ţineau ciocolată.
Vătuiţi cu bunătate, se deschideau ca florile -
prezenţa lor mi-a dăruit o grădină de neuitat.
Aveau ochii de topaze, de safire şi diamante,
amintiri din copilărie pluteau în jurul lor ca un parfum.
În frigul pur ne-am concentrat într-un punct
Lipindu-ne unul de altul prin zâmbete,
ca feliile de portocală,
şi am ascultat în linişte
ciripitul vesel al prieteniei.
minunat
RăspundețiȘtergeremerci! Am citit si eu poeziile tale, eram sigura ca ai scris ceva pe cind pritoceai la lumina frontalei. Si desenul e dragut.
RăspundețiȘtergere...n-am scris nimic atunci, doar am desenat.
RăspundețiȘtergereşi eu îţi mulţumesc.